Acest articol mi-a fost inspirat de versurile Coldplay:
I was lost, I was lost
Crossed lines I shouldn’t have crossed…
I was scared, I was scared
Tired and under-prepared…
Oh, boy, and I was, a lot.
Nu scriu asta fiindca sunt eu prea destept, ci invers, fiindca puteam sa fiu mai destept un pic mai devreme. Poate tu mai ai o sansa.
Am pus cap la cap aceste idei care mi s-au parut interesante si acesta este ultimul articol pe aceasta tema, fiindca ai inteles ideea si nu vreau sa creada lumea (unii cred deja) ca am o problema.
Si nu scriu cu diacritice romanesti nu din lene, ci fiindca nu stiu cum se afiseaza in diverse configuratii si browsere si ar putea iesi mai rau.
A fi gentleman presupune barbatie. Este atenuarea, stapanirea caracteristicilor intrinseci ale masculinitatii: putere, curaj, profesionalism, onoare. Un gentleman este un barbat slefuit.
Un gentleman are capacitatea – puterea, ingeniozitatea, increderea si chiar dorinta – de a trece cu bocancii peste interesele tale, sa te impinga si te manipuleze … dar în schimb, el a ales voluntar sa se limiteze si sa urmeze un curs mai moral. E un arc incordat si auto-controlul reliefeaza una din caracteristicile atemporale ale barbatiei: vointa.
Tipii cu texte gen „domnita”, aplica ecuatia invers. Incearca sa fie gentlemani inainte de a deveni barbati. Fara structura grea a virtutilor barbatesti in spate, manierele delicate se scurg, se inmoaie si nu reusesc sa impuna acelasi tip de respect. Asta din cauza ca la ei aplicarea manierelor delicate cere putina (sau deloc) vointa sau retinere. Daca un om inerent manierat se dovedeste inofensiv, nu este un act de auto-stapanire, ci acela de a urma calea minimei rezistente. Nu poti fi laudat ca esti bun, daca nu esti destul de puternic sa faci rau, caci altfel bunatatea este doar inertie sau lipsa de vointa.
Daca un ciudat care isi vede de viata retras, in liniste, ramane fidel langa sotia sa 50 de ani, credem despre el ca este de treaba si demn de lauda. Eu cred in statornicie, nu ma intelege gresit, dar nu cred ca lipsa de oportunitati si lipsa de energie si vointa au de-a face cu bunatatea si lauda.
Cel care poate efectiv sa-si exercite cele mai primare instincte dar alege sa nu o faca, castiga onoarea si respectul meu. E clar ca nu este nimic rau in a cultiva manierele elegante – evident, sunt un mare sustinator al acestora. Si de multe ori, sa inveti sa legi o cravata ori sa pronunti corect cuvintele, reprezinta un mod mai usor si mai accesibil de a te dezvolta, decat sa lucrezi la forta, curaj si aptitudini.
Dar adevarata putere din spatele manierelor si bunei-cuviinte consta in retinere. Ai capacitatea, thumos brut si dorinta de a-ti promova interesele in cea mai mare masura posibila. Dar alegi in mod intentionat sa-ti valorifici energia pentru a actiona civilizat, a face bine, a respecta interesele celorlalti. Ai putea sa-ti croiesti drum pana sus demoland si manipuland in fiecare zi, dar nu o faci si nici nu vrei.
In absenta acestei puteri, acestei demonstratii de vointa barbateasca, manierele devin sfaramicioase, poleiala unuia cu timiditate ereditara. „Am ras de multe ori de cei slabi care credeau despre ei insisi ca sunt buni, deoarece nu aveau gheare.”(Nietzsche)
Nu vreau sa acord prioritate barbatiei in fata gentleman-ului. Care este deasupra. E foarte posibil sa mearga amandoua. Sa deschizi usa doamnei si mintea catre valorile barbatesti, sa exersezi manierele la masa dar si krav maga, sa ridici si greutatile, dar si spiritul.
Fii un gentleman.
Fii un educat.
Fii o fiara.