Care-i treaba cu radarul asta? Adica este o tehnologie veche, 1930 toamna, ce mai poate fi asa de interesant acum?
Ei bine, odata cu avansul exploziv al puterii de calcul a computerelor, tehnologia radarelor a avut imens de beneficiat. Gandeste-te ca radarul P-14 pe care am lucrat si eu un an, promotie 1976, descoperea tinte la 420 Km cu o putere in impuls de 900 KW. Prin anii 2000, armata a primit niste radare americane FPS-117 EXTRAORDINARE (nu stiu cum i-a scapat o asemenea greseala) care descopera la aceeasi distanta cu doar 24 KW. Precizia, fiabilitatea, rezistenta la contramasuri electromagnetice (ECM), infinit superioare.
Povestea merge mai departe si cateva firme de avangarda produc niste radare care nici macar nu mai trebuie sa emita! Nu. Pentru detectie folosesc doar emisiile proprii ale aeronavei (radarul de bord, comunicatiile pilotului, legaturi de date) sau, chiar un pas mai departe, reflexiile altor unde pe suprafata avionului (ex. televiziune, GSM etc).
Tehnologia se cheama Multilateration sau MLAT si este folosita cu succes de mai multi ani pe aeroporturi din intreaga lume, inclusiv Bucuresti. Daca nu vrei sa citesti teoria, pe scurt este vorba de niste antene omnidirectionale imprastiate (stiintific) pe teren. Semnalul de la tinta ajunge la aceste antene la timpi diferiti (fiindca lumina/undele electromagnetice se deplaseaza cu viteza finita) si computerele calculeaza TDOA (time difference of arrival / diferenta de timp cu care intarzie receptia) pentru fiecare antena, pentru fiecare tinta. Pentru ca, gandeste-te, nu este doar o tinta. Sunt zeci, poate o suta de tinte. TDOA intre fiecare antena posibila, pentru fiecare tinta posibila, o cantitate uriasa de date.
Daca ne gandim doar la o tinta si doua antene, locul geometric al punctelor (aeronava) dintr-un plan pentru care diferenta distantelor fata de două puncte fixe (numite focare / adica antenele noaste) este constanta, se numeste hiperbola. Dar avionul actioneaza in spatiu (3D), deci vorbim de un hiperboloid de rotatie. Deci tinta s-ar putea afla oriunde pe suprafata hiperboloidului. Ei bine, pozitia ei este acolo unde mai multe hiperbole (TDOA de la mai multe antene) se intersecteaza. BAM! Pozitia 3D instantaneu!
Iti dai seama ca fara o putere de procesare considerabila, acest concept nu putea fi pus in practica. Matematica din spate nu este grea, dar volumul de date si de calcul in timp real este infiorator.
Daca ne gandim ca noul sistem nu emite, inseamna ca poluarea electromagnetica este minima, nu ne trebuie licenta de emisie si, mai rau, nici macar nu putem fi detectati prin metode traditionale. Ha, racheta antiradiolocatie nu mai stie pe cine sa loveasca. Si avionul Stealth este in siguranta atat timp cat nu emite. Dar daca nu emite, nu isi poate executa misiunea, deci… Ei, este de discutat pe tema asta.
O firma de mare angajament este ERA din Cehia. Gasesti pe site niste filmulete dragute, fara detalii stiintifice.
