În sfârșit, convins de my pretious, am demolat căsuța din copac.
Era de mult cazul cazul să o fac. Trebuie spus că nu a existat niciodată un copac pe care să stea căsuța. Era acolo un nuc, ucis ulterior, dar prea firav să o susțină. Așa că am ridicat-o pe picioare, pe sol.
Gândită inițial ca un proiect de petrecere timp și întărire legături tată-copii, a fost de fapt o lucrare solo. Solo la ridicat, solo la demolat.
Realitatea e că tânăra generație nu a fost niciodată prea interesată de ea – căsuța. Cred că a era prea… off-line 😀
Deci s-a încheiat o epocă.
Ca plecarea lui Nică la școală la Soroca 😉
Sau ca locomotivele cu aburi. O epocă îndepărtată, romantică, de care nimeni nu își mai amintește.
În sfârșit, după aproape 8 ani, văd și eu gardul din spate 😎