Praful e dușmanul tuturor, dar în cazul meu, dușmanul machetelor de plastic. Sunt foarte fragile și de fiecare dată când le șterg, se desprinde o antenă, un tub pitot, un mâner, ceva…
Am făcut o mică vitrină etanșă, cu sticlă.
Am cumpărat de la Hornbach niște profile de aluminiu în care va intra geamul din față.
Ar fi trebuit sus un profil U mai înalt și jos unul mic. Mai mic am găsit, 8x10mm (VxO), dar mai înalt cu lățime de 15mm nu, așa că am luat 2 L-uri (19,5×11,5 și 14×10) pe care le-am suprapus pentru a forma un U.
Principiul e acesta
Geamul intră mai întâi sus, culisează în jos și e etanșat cu o garnitură de cauciuc.
Am tăiat aluminiul la dimensiune, am dat găuri cu ferzinc (profil pentru șurub cu cap înecat)
Șina pe poziție, cu garnitura instalată
Aveam niște sticlă pe stoc și am zis să încerc să o tai eu, înainte de a da comanda la atelier. Deci diamantul meu nou de acum 15 ani, foaia de geam…
La prima încercare s-a spart, dar nu am fost eu de vină, sigur era defect 
No panic, a doua a mers perfect. E geam, dar e asa alb fiindcă e foarte murdar. Ăsta e spatele, fiindcă dulapul meu are și spatele gol și trebuia izolat și acolo.
Montat pe poziție și izolat cu silicon. Pentru ca urma de silicon să iasă drept, se pune o bandă adezivă de hârtie.
A urmat polița de la mijloc.
Apoi geamul de pe stoc a devenit insuficient și chiar a trebuit să dau comandă. Un geam de 75x35cm cu două găurele pentru mânere, a costat 35 lei. Mult. Deci îndrăzneala mea de geamgiu a fost profitabilă. Oricum, de ce mă temeam nu am scăpat, geamul primit era de 76×35,4cm. Evident că nu a intrat și a trebuit să îl tai eu din nou (după ce mi-au trecut nervii 👿 ). N-ai cu cine…
Evident că și geamul din fată are garnituri pe margine. Obsesia anti-praf merge până la capăt.
Înainte…
După…