Prietenul meu Florin mi-a adus (mai demult) la reparat un MP3 player. Simplu, nu mai pornea.
Nu că ar fi fost absolut necesar să pornească, adică, serios, cine mai umblă azi cu un player de 5G, mare și greu?! Prețul unui MP3 player a ajuns derizoriu, la capacități lejer peste 8G. Și nici așa nu se merită, fiindcă telefonul știe să redea și muzică la calitate foarte bună.
Ăsta era bun atunci când a apărut, în 2005, când telefonul mobil servea doar la vorbit. Acum vorbitul e opțional, de bază fiind trimiterea la Facebook și securitate Servicii pe unde umbli, ce mănânci și ce ți-ai luat.
Cauciucul de pe rotița jog s-a degradat mai mult de timp, nu de utilizare.
Așa arată imediat după ce am scos capacul. Bateria și… hard-disk-ul!! Uimitor! 5GB de memorie pe un hard-disk! Scump, greu, energofag și sensibil la șocuri. 
Ca să tăiem direct la urmărire (cut to the chase) (expresie ce provine de la filmele americane cu urmăriri de mașini, când te apuci să povestești prietenului și el zice “lasă prostiile, treci direct la faza cu urmăririle”), bateria era moartă, abia ajungea la 1,5V cu încărcătorul cuplat și la 0V fără încărcător. Dacă era să-i pun o baterie nouă însemna să-i triplez dublez valoarea, așa că mai bine, în loc, am trecut la disecție…
Hard-disk-ul a beneficiat de o atenție specială 😎
După reparație arată așa… 😀
Îmi dau seama că copiii ăia chinezi au muncit ceva la asamblarea acestui produs