De mult doream să îmi iau un ESR metru și buzunarul s-a deschis brusc atunci când l-am văzut pe Dave testând unul.
Iată filmul cu australianul.
M-am repezit și eu repede pe ebay și mi-am luat unul. Pomană, 6 euro.
Vezi că sunt și unele cu carcasă frumoasă din acrilat, eu am luat fără. Se vând și carcase separat.
Mi se pare o sculă extrem de utilă în laboratorul electronistului amator. Testezi rapid orice componentă, mai ales când vrei să bagi în montaj piese salvate de prin cine știe ce plăci, sau care au stat (zeci de) ani prin sertare.
Ai văzut un review profesional, nu mă apuc eu să fac altul, pun doar niște poze cu gunoaie deosebite.
De la stânga la dreapta, un condensator cu tantal de curiozitate, să vedem cum e unul cică-beton, un electrolitic scos dintr-o placă acum 20 de ani, unul rusesc, probabil de prin anii 60-70 și unul nou, IPRS, din 1990, să vedem cum s-a păstrat la sertar.
-tantal 47μF. Chiar că e beton. Uite ce pierderi mici are…
-refolosit de 100μF. Chiar gunoi. Deși ESR-ul e mai mic, pierderile sunt de 4 ori mai mari.
-ceramic, sau ce o fi rusesc, 5600pF la 500V 😀 . La valori așa mici, scula nu măsoară alți parametri.
-electroliticul românesc 4,7μF, nou dar vechi, e controversat. Pierderi mici, ESR mare. Nu înțeleg de ce arată 5600 nF. Cred că e bun de aruncat. Sau de pus la un tril de păsărele 😉 .
-un sifon recuperat dintr-un UPS industrial. 15.000μF la 63V, curent de scurt 30A!
Nu e fantastic, dar e fantastic cât de bine se ține după 20 de ani de funcționare.
-un alt gunoi de 15.000μF la 63V recuperat dintr-o sursă veche.
-o curiozitate a naturii, anul 1960, radar rusesc, 2μF la 400V.
FANTASTIC!!! Rupe tot, rupe și tantalu’
-și două bobine, ca să vezi că se poate. Una cu 9 spire mari și groase.
Nu știe ce e, crede că e o rezistență 🙂
O bobină de la un contactor la 220V
Se observă un defect de programare la afișare. 814,2Ω se suprapune peste 433,4 mH 😐
Unii băieți mai pasionați au făcut și un blog pe tema asta.