Acel moment magic cand deschizi robinetul si apare firicelul de apa pura. Ingerii canta in ceruri si o raza de lumina strabate norii cracanati. Aaaleluiaaa…
Ei, dar pana aici, mai ai mult de munca. Lucrarea a durat aproape o luna (putea sa dureze doua zile, dar eu nu m-am grabit) si a costat aproape 1000 de euro (aproape = cel putin).
Eu am doua surse de apa. Fantana si municipalitatea.
Fantana are avantajul ca nu costa nimic (doar curentul pentru hidrofor) si dezavantajul ca apa e foarte dura (37 de grade) deci iti dai seama ce dezastru face pe oale, chiuvete, centrala termica, masina de spalat…
Municipalitatea are avantajul ca e relativ controlata si dezavantajul ca costa mult, miroase a clor si nu curge chiar mereu.
Deci pentru baut – apa la bidon, dar si asta e controversata.
Dupa 12 ani de indurat calcarul, m-am hotarat sa fac o investitie masiva in apa. Am cumparat o statie de dedurizare si o statie de osmoza inversa de aici. Dedurizarea scoate calcarul din apa si osmoza inversa scoate tot ce mai e dizolvat acolo. Osmoza = dizolvare / Osmoza inversa = eliminarea chestiilor dizolvate.
Pentru ca prin osmoza inversa se obtine relativ putina apa (pura), aceasta e rezervata aproape exclusiv pentru baut. Pentru uz menajer folosesc doar apa dedurizata. Deci ar trebui 2 robinete. Noroc ca producatorii s-au gandit la saracul utilizator (sa-i ia banii) si au produs exact o baterie pentru apa pura si apa menajera. Are 2 manivele.
Deci am inceput prin eliminarea porcariilor instalate pe hidrofor de-a lungul anilor si modernizarea instalatiei existente, inainte de a instala noile scule.
Iata cum a decurs instalarea filtrului de impuritati de jos.
Ia uite ce mi-a ramas…
Acum pot sa trec la instalarea bijuteriilor propiu-zise.
Iata cum arata osmoza cand am primit-o:
Lucrarea a fost criminala, mai ales ca am facut-o singur. Am dat cu calti zeci de filete si am intrat/iesit din beci de sute de ori. Doua gauri in podeaua bucateriei spre beci, mufe de Pex-Al reciclate, care au curs – fuga la magazin dupa altele noi, galeti de apa curse in beci, robinet spart la osmoza – fuga la firma dupa altul, s-au terminat caltii – fuga la magazin…
Te rog sa nu razi de beciul meu! Mai tine omu’ o zacusca, un uischean, stii tu, in caz de apocalipsa…
Pana la urma, eu zic ca lucrarea a meritat toti banii si munca. De la duritate 37 am ajuns la 2. Nu mai am ibricul de ceai alb, nu mai am bidoane cu apa cumparata si consumabilele costa foarte putin.
Si, in sfarsit, cand sunt prea dur, fac o baie si ma mai inmoi dedurizez 😉
Stii melodia:
Buna-i berea,
Nu-i ca apa,
Nici friptura
Nu-i ca ceapa.