A venit primăvara și vremea frumoasă și a venit rândul grădinii să treacă la înfrumusețat. Tot ce am clocit astă iarnă, acum devine realitate.
Am scos și re-plantat o grămadă de trandafiri. Scoși de pe lângă alei, unde agățau trecătorii și puși pe lângă gard, unde nu încurcă pe nimeni. Mai ales cel din mijlocul drumului, pus de mine acum 14 ani, așa, la fengșui, care rupea gecile.
Gardul de trandafiri, 8 la număr:
Apoi am luat cei 9 tuia
și i-am îngropat…
Pământul pe care îl tot car cu roaba, intră în fosta fosă septică, acum desființată, care a mai fost umplută odată, dar tot nu se satură 🙂 .
Apoi am luat cele 8 hortensii
și le-am îngropat. My pretious a avut ideea cu hortensiile, eu am fost doar cu execuția 😀 .
Asta mi-a luat o zi. A doua zi m-am ocupat de spațiul de relaxare cu familia și prietenii la o bere cafea. Câinele meu a avut toată iarna la dispoziție și mi-a abuzat rău de tot umbrela de grădină. I-a distrus iremediabil prelata
și aproape reușise și cu mânerul de blocare a piciorului.
Mânerul s-a remediat introducând la cald o țeavă de cupru pe ciotul rămas. Peste, am tras o bucată de furtun de grădină și am luat totul la șlefuit.
Prelată nouă am găsit la Hornbach cu 125 de lei, exact pe umbrela mea, care nouă costa 445 (fără prelată).
Am instalat-o…
Apoi am trecut la amenajarea pietrișului din părculeț, care și el a tot fost împrăștiat de copii și de câine. Am plantat niște dale de beton (Hornbach – 6,4 lei bucata) ca să se poată circula mai ușor și am pus o masă de tablă de la Ikea (aprox. 130 lei). Plasa aia verde de pe gard era pe toată lungimea, dar deh, așa e când ai un pui de labrador…
Timpu și-a spus cuvântul și pe băncuțele mele de fontă, adică pe scândurile pe care stai cu fundul. După 7-8 ani de ninsoare-ploi-soare-frig…
Am cumpărat (tot Hornbach) un material pentru terase, o grindă de plastic pentru a înlocui barele de lemn. 105 lei bara de 4 m. Destul de scump.
Tătate la dimensiune…
2 bare au trebuit modificate la capete, că banca mea (de fontă, repet 😎 ) are un fel de canal în care intră acestea.
Varianta (aproape) finală:
Deocamdată am înlocuit numai șezutul, că materialul e cam scump, dar în timp voi înlocui tot lemnul. Se știe că plasticul va dispărea doar odată cu planeta Pământ, peste 4 miliarde de ani (sau când o vrea Dumnezeu, pe principiul sănătos eu v-am făcut, eu vă omor), deci sper să țină.