Lucruri ignorate despre Acțiune

– Acțiunea este mai ieftină decât planificarea
Știi de ce frații Wright au bătut toate mega-corporațiile cu care se luptau în cursa de a efectua primul zbor autonom? Acțiune. Frații Wright aveau un buget restrâns și au fost forțați să facă mici modificări ieftine pentru fiecare model. Ei zburau un avion, îl stricau, îl ajustau și îl zburau din nou. Corporațiile aveau bugete care le permiteau să se întoarcă la proiectare (adică abstractizare) cu fiecare eșec. Ei au cheltuit o tonă de bani și timp pentru fiecare reproiectare.
Frații Wright aveau o sută de zboruri de test, în timp ce marile corporații aveau doar câteva. Fiecare zbor de testare a fost o lecție – cel care a eșuat cel mai rapid a adunat cele mai multe informații.
Tehnologia a atins un punct în care construcția este adesea mai ieftină decât planificarea. Cheia este de a face testele ieftine și de a face rapid îmbunătățiri mici.
Sigur, simulatoarele s-au îmbunătățit enorm, sunt accesibile, iar în școală au înlocuit cu totul experimentele și chestiile reale. Un simulator e de mare ajutor celui care știe deja cum se face fizic, dar pe un începător îl va înstrăina și mai tare de produsul final. Atenție însă, sunt foarte multe cazuri în care e mai ieftin să simulezi de 1000 de ori și să acționezi odată.
De cele mai multe ori, teoretizarea, planificarea excesivă și analiza pe toate părțile a problemei este amânarea sau anularea acțiunii.
Planurile sunt inutile fără acțiune.

– Acțiunea deschide drumuri
Luând măsuri, creezi posibilități care nu au existat înainte.
Întotdeauna ne uităm la viitorul nostru din locul în care stăm. Totuși, uităm acesta e un punct.
Un obez probabil că nu vede un viitor în care este atletic. Dar, după trei luni de antrenament și alimentație corectă, va exista un viitor posibil cu o bună formă fizică, care nu a existat până acum.
Aceste posibilități par să “vină de nicăieri”, dar de fapt, ele vin din acțiune.

– Inacțiunea este mai înfricoșătoare
Durerea acțiunii este acută. Te lovește drept în față.
Inacțiunea ne ispitește pentru că este lentă.
Nu credem că a nu face nicio alegere este tot o alegere. Credem că suntem în siguranță dacă nu ne vom expune la eșec. Nu apreciem consecințele inacțiunii, deoarece sunt lente, cronice și mai puțin evidente. Asta le face mai grave.
Oricum o dai, tot nu vei reuși să scapi de durere. Durerea care vine cu acțiunea este acută, lasă cicatrici și te întărește.
Durerea care provine de la inacțiune este slabă, te face moale și te degradează.

– Motivarea urmează acțiunii
Sau pofta vine mâncând.
Nu ai chef să faci un lucru până nu te apuci de el. Apoi nu mai poți să îl lași.
Nu ai chef de antrenament, dar după 15 minute în sala de sport te prinde și nu te mai oprești.
Tot amân să mă apuc de treabă, dar odată începută munca, mă captivează.
Sunt prea obosit să fac sex până când începem.
Nu vreau să merg la petrecere până când ajung acolo.
Motivația (și pasiunea) va veni dacă ai balls să începi fără ele.

– Acțiunea este un Răspuns Existențial
Uneori ajungi la o criză existențială. Poate ajungi să trăiești pe modul care e scopul vieții mele?
Nu există răspunsuri inteligente sau originale. Singurul care a funcționat vreodată cu adevărat este dezamăgitor de simplu: fă ceva!
Este imposibil să îți dai un scop satisfăcător în viață doar abstractizând.
Doar atunci când acționezi, viața poate avea sens. De aceea acțiunea este răspunsul.

– Acțiunea creează curaj
La fel ca în poza de mai sus, nimeni nu are chef să sară din avion până nu ajunge în fața ușii deschise. Te echipezi cu frică, te îmbarci cu frică, sari și e o senzație fantastică. Dacă stăteai cu fundul pe iarbă și cu ochii pe cer nu aveai parte de aceste senzații extraordinare. Acum ai mai face-o odată. Ai acționat și ai căpătat curaj.
Când ești la gym și trebuie să ridici 60 de kile te apucă groaza. Ridici de câteva ori și te gândești cu nerăbdare să ajungi la 70.

– Acțiunea te face umil
Adolescenții cred că știu totul pentru ca nu și-au testat curajul. Ei nu știu nimic și așa simt că știu totul. Abia încep să învețe despre teorii și posibilități. Nu au făcut nimic, așa că simt că pot face orice.
Acțiunea are potențialul de a aduce împreună imaginația și realitatea. Dar numai atunci când e făcută în mod consecvent și puternic.
După ce tinerii își dau seama că nu pot face totul, ei devin deziluzionați. Încetează să mai încerce ceva. Cad în inacțiune. Acesta este motivul pentru care majoritatea adulților ajung atât de plictisiți. Ei nu fac nimic, pentru că, probabil, va fi un eșec. Au interpretat greșit eșecurile timpurii, ca pe un semn că ar trebui să nu mai încerce. De aceea sunt plictisiți, deprimați și letargici.
În schimb, eșecurile ar trebui să ne întărească. Trebuie să recunoaștem că eșecurile sunt modul în care învățăm și creștem.

– Acțiunea nu este neplăcută
“Fraierii încearcă să câștige certuri, non-fraierii încearcă să câștige” -Nassim Taleb
Acțiunea nu se preocupă cu opinii, este dedicată realității.
Acțiunea nu lasă loc pentru bârfe.
Nicio acțiune nu este mică, dacă ai încercat.
Acțiunea cere efort, de multe ori efort fizic, obositor, creierul eliberează endorfine, recompensă, te simți bine, zici Hai că n-a fost rău, data viitoare va fi din ce în ce mai ușor.

Nu mai aștepta momentul ideal ca să acționezi.
Nu aștepta să fii mai pregătit.
S-ar putea să aștepți toată viața…

Leave a Reply

Your email address will not be published.