Un Smena 8 rusesc de înainte de 1980.
Când eram mic mi se părea o minune a tehnicii şi preciziei, acum, desigur, mi se pare o jucărie. Taică-miu abia dacă mă lăsa să mă apropii de el 😀 .
La deschiderea diafragmei, se aude temporizatorul în slow-motion.
Mereu m-am gândit cum ar arăta un Smena-1 😆
Un FED 5 (tot rusesc, ce puteai să găsești la noi pe la sfârșitul anilor 80?!)
Altă mâncare de pește… Partea prin care te uiți, view-finder-ul, are în mijloc o zonă circulară în care inaginea era puțin decalată și se alinia exact atunci când focalizai corect.
Se vede un senzor de lumină, exponometru, cu care alegeai perfect raportul între timpul de expunere și diafragmă.
Acușorul exponometrului arată o cifră, o introduci în abacul din stânga (rozeta cu cifre) și alegi valorile optime (ex. 125 – 4 adică timp de expunere 1/125, deschidere diafragmă 4)
Un adevărat DSLR al vremurilor sale, avea chiar și opțiunea de a ține difragma deschisă cât vrei. Pentru asta, peste butonul de declanșare se înșuruba un cablu prelungitor (ca să nu-ți tremure mâna) și cât țineai apăsat, atât stătea diafragma deschisă. Util în fotografierea cerului noaptea, unde ai nevoie de o expunere de circa 20-30 de secunde. Nu am acest cablu 😐 .
E un aparat foarte solid, greu, de fier, simți că ții în mână o sculă adevărată.
E drept că la vremea aceea era mai celebru un alt aparat rusesc, Zenit.
Aceleași performanțe, dar un design un pic mai spectaculos.
Crema cremelor, cel mai tare compact cu film, înainte de a dispărea total de pe piață…
Pentax ESPIO 170SL
Operat cu baterie
Cu un zoom optic de 4,5x si alte performanțe atât de impresionante că e jale dacă le înșir (autofocus bla-bla…)
View-finder adevărat…
Toate reglajele sunt automate…
Inclusiv recunoașterea tipului de film, pe baza modelului metalic de pe cutia filmului.
Pentru cei care nu (mai) știu cum arată un film foto