HiFi-ul nostru cel de toate zilele

Te-am (dez)amagit mai devreme cu amplificatorul meu Dual, cu Vu-metre mari.
Dar HiFi-ul meu cel de toate zilele nu e Dual-ul. Putea sa fie, dar pentru comoditate si performanta, am mers pe un AVR (Audio Video Receiver) SONY STR DB-870, seria QS, (adica Quality Series) din 2002. Exista si fara QS 😉
Un amplificator de 5x100W, cu multe intrari utile (phono – pentru pick-up, stereo normal, 5.1 analog si digital – laser sau coaxial) si multe inutile (ce-mi trebuie mie sa comut surse video, mai ales ca sunt analogice?!)
Link-ul duce catre DB-1070, adevarat, care este aceeasi scula dar de 6x100W.
 

O scurta recenzie subiectiva: AVR-ul asta e dat dracului!
Nu are nici pe departe un raspuns liniar, adica nu reproduce fidel ceea ce primeste la intrare. Teoretic nu e corect si asta ar deranja foarte tare un purist. Din contra, scopul proiectantului a fost altul si japonezii de la Sony reusesc sa scoata ceva frumos la boxe, chiar daca la intrare dai o inregistrare plata, fara dinamica, un vinil romanesc de prin anii ’80, Madalina Manole. Dar daca dai ceva trasnet? Annie Lennox sau Michael Jackson – studiourile Sony Music (doar o coincidenta). Pai ceva superb, desigur, la fel de bun ca originalul, pentru ca scula augmenteaza sunetul cu bun simt. Adevarat, sculele main-stream coloreaza putin sunetul, dar asta ascult si eu, muzica main stream. Nu il recomand pasionatilor de opere simfonice, ca va suna prea dinamic si va alunga plictiseala. Sau, cine stie, poate ca le va placea 🙂
Display-ul VFD s-a cam oparit din pacate 🙁 Atentie cu aceste display-uri, sunt cele mai spectaculoase, dar se consuma daca stau mult timp aprinse. Nu tine ceasul pornit doar pentru ca se poate.
Eu sunt fan stereo (adica 2.0 cum spun amatorii) si nu folosesc toate canalele. Am incercat mai demult un home-theatre LG 5.1 si am fost foarte dezamagit. Doua boxe sunt perfecte pentru o locuinta normala si poti asculta muzica si din bucatarie (voiam sa zic baie), fara ecou si tot felul de defazaje si delay-uri. Si sursele de 5.1, sau 7.1 sunt foarte rare.
Ziceam de comoditate. E vorba de faptul ca are radio si telecomanda. Foarte fain, are si o intrare audio pe fata, sa pui repede Ipod-ul, sa nu te chinui sa ajungi in spate.
Interiorul e frumos si aerisit, cu un traf imens, cu condensatoare Nichicon. Radiatorul, la 5x100W, nu e prea impresionant.
Ca veni vorba de putere, il dau tare de multe ori, la maxim poate de 2 ori in viata, dar daca ii ceri, livreaza tata, nu se lasa, nu se plafoneaza, nu se ineaca.
 

In afara de radio, ca sursa de sunet am un receptor bluetooth, un DVD player si un pick-up.
Am luat receptorul bluetooth pentru a reda muzica sau internet radio de pe telefon sau laptop, fara sa mai stau atarnat in fire.
DVD-ul meu este un Pioneer DV-610AV.

Recunosc, m-am inspirat si de aici in alegerea lui. Stie multe formate, printre care SA-CD. Nu ca am vre-unu’, dar cine stie? Bineinteles, reda si filme pe televizor, la rezolutie HD. Face si up-scaling, dar cui ii pasa? Eu l-am luat pentru muzica, nu ma uit la filme pe DVD. Poate mai tarziu, cand imi voi lua un bluray 3D 😛 Interiorul e aparent ridicol de simplu, cu sursa de alimentare in stanga, sertarul CD-ului la mijloc si partea digitala in dreapta. Sertarul e slabut, ca cele de calculator, fragil, subtire si cu mult joc. Semnalul il duc la amplificator in format digital (pe coaxial) si il las pe Sony sa il converteasca in analogic. Sunetul mi se pare mai plin, mai gras, comparativ cu DAC-ul (digital analog converter) Pioneer. Altminteri suna foarte bine, nu a ratat niciun CD, DVD, pirat sau original, dar nici nu am CD-uri proaste, ca sa trag o concluzie in acest sens. Port de USB, daca ai muzica sau filme pe stick. Hm, nu prea l-am folosit. Poate daca vine un prieten cu poze din vacanta in Zanzibar.
Ultimul la toate capitolele este pick-up-ul Unitra GS-431, deck, bineinteles. Il pastrez si il folosesc din nostalgie, din fidelitate pentru valorile copilariei si cred ca si din putina incapatanare. Cand ma apuca, pun un disc si ma transport 20 de ani in trecut. Nu poti sa fii un HiFi-ot adevarat fara LP. Fara un pick-up. Mai analog de atat nu se poate! Am si o mana de LP-uri de calitate si o sa mai cumpar. Dar sunetul, ce sa zic… Trosneste, clipoceste, bazaie in pauze. Plus ca una-doua trebuie sa schimbi placa, sa o pui pe partea cealalta. Daca atingi cumva doza in acest proces, bubuie boxele de-ti dau lacrimile! Oricum, pe viitor vreau sa-i schimb doza, sa ii pun una mai moderna, pentru ca ai sa razi, dar pick-up-uri se fabrica in continuare. Mai sunt si alti disperati…

Senmalul de la doza e asa de mic, ca e imposibil sa nu ai zgomot. Am pus cablu coaxial de antena, cu conectori RCA din aia buni, i-am pus si impamantare, zero barat. Sa vad cum o fi cu doza noua…

Acum, un audiofil ar rade si cu curu de sculele mele. Tehnic vorbind, are dreptate, dar eu atat zic: Get a life, mate!

Boxutele mele au ramas la urma, ca la ele se termina lantul audio. Monitor Audio MR6.

Boxa este partea care strica cel mai repede fidelitatea lantului audio, pentru ca trebuie sa transforme semnalul electric (destul de usor de obtinut) in miscarea mecanica a membranei difuzorului (eh, asta e greu), ceea ce produce sunetul care ajunge la ureche. De aceea nu e bine sa te zgarcesti la boxe.
Pana sa imi caut boxe noi, nici eu nu auzisem de firma asta si de multe alte firme care fac boxe de mare valoare.
Sunet foarte bun, adaptat pe segmentul de muzica pe care il ascult eu. Maxim 150W / 6Ω. Ma enerveaza ambiguitatea asta cu 6Ω. Amplificatoarele mele stiu 4Ω si 8Ω. Cred ca smecherii care fac boxe s-au gandit sa faca o impedanta care sa ii multumeasca si pe cei cu scule pe 4Ω si pe cei cu 8Ω. La mijloc. Pe mine ma enerveaza.
Problema cu aceste boxe e ca nu trebuie apropiate prea mult de perete. Ale mele au o gaura de bas-reflex pe fata si una pe spate. Chiar daca astup gaura de pe spate (constructorul a prevazut aceasta posibilitate), la volum maricel basul incepe sa vuiasca si sunetele incep sa se amestece cam neplacut. Dar daca le indepartez 30-50 de centimetri de perete, laser frate, iti vine sa cazi jos. Dar asta nu prea se intampla, ca nu e estetic sa stai cu 2 boxe sarite la plesneala in fata.

Sau poate ca este… Cum zice si Counting Crows – Mr. Jones:
“When I look at the television,
I want to see me,
staring right back at me.”

Poate ca te-am motivat sa-ti dezgheti un pic sistemul audio, volumul la jumate+, baga ceva old-school (d’alea bune). Daca esti singur, danseaza cum nu ai dansat vreodata, daca nu, chiar mai bine, e duminica seara!