După acțiunea plantele și aspersoarele, a venit timpul și pentru o automatizare. Cum ziceam, mai pleacă omu’ în Moldova la Brașov și când vine înapoi găsește iarba uscată. 
Pe vremuri aveam o pompă submersibilă care era pornită de o priză cu ceas. La ora și cu durata pe care le doream.
Acum nu mai ține soluția simplă și sigură, fiindcă aspersoarele aruncă multă apă și pompa nu are debit suficient să le ducă pe toate. Așa că am împărțit curtea în 3 zone care vor fi udate pe rând. Pentru asta există în comerț automate de irigat cu 3, 4, 6… zone. Prețurile sunt acceptabile, undeva peste 300 de lei unul cu 6 zone.
Fără electro-vane.
Aici ambiția mea de inginer a tresărit și am zis că lasă, că o fac eu, măcar asta să fac, că dacă eram croitor, probabil că îmi facem singur și pantalonii.
Elecro-vanele sunt la 24V, pompa, desigur, 220V.
Schema bloc imaginară cuprindea tot o priză cu ceas pentru START, plus un circuit care să facă 3 temporizări (adică 3 delay-uri) reglabile, care să comande pe rând electro-vanele. Pompa trebuie pornită odată cu fiecare electro-vană.
Puteam să o fac cu microcontroller (elegant) sau old-school, analogic.
Evident, am ales old-school. 😎 Asta și pentru că aveam pe stoc 4 integrate 555, un stabilizator de 12V, alte piese găseam. Am dat banii pe 3 relee la 12V/10A (5 lei bucata), un releu auto cu soclu 12V/50A pentru pompă (30 lei), cablaj simplu placat mărime A4 (27 lei) și o sursă de 24V/1,6A (70 lei). Deci prețul total e mare (sub un automat din magazin, desigur, dar și performanțele…tot la fel) Stai liniștit, un microcontroller costă 6 lei 🙄 .
O electro-vană ieftină costă cam 60 de lei, de aici.
Am ticluit o schemă pe baza celei clasice de monostabil cu 555, încercând să prind în ea tot ce se putea prinde. Practic sunt 3 monostabile care se trigger-ează in cascadă. M-am apucat de programare computerizată de cablaj. Am folosit un soft de la National Instruments.
Cablajul a ieșit ceva mai greu, după o zi de învârtit piese pe ecran, că automat le face varză.
Dacă ești curios cum o să arate circuitul tău la final, face și o simulare 3D.
Fix așa arată! Pe dracu 😛
Deci trasat cablajul…
Vopsit cu marker corector
Pus la corodat cu clorura mea ferică din 1990
A durat o oră și 40 de minute!!!
Pus piesele și testat, versiune beta
Se vede ce bine seamănă cu simularea 3D!
Am pus montajul superb într-o cutie care zăcea în atelier
Potențiometrele servesc la reglajul temporizării între 15-30 minute pentru fiecare timer în parte, iar alături e sursa de 24V/DC, alimentare montaj și electro-vane. Zic DC fiindcă electro-vanele merg cu AC! Shitmotherfuckersonofabitch! 👿
Am trecut la un transformator de 24V (bine că pe ăsta îl aveam). Așa au apărut modificări pe schema mea inițial perfectă, iar cu piese în aer și cablaj tăiat cu sârme trase peste.
Asta e doar începutul. Pe lângă o punte redresoare, am mai pus un releu la 220V (ăla portocaliu) care pornește montajul când pleacă priza cu ceas,
am schimbat MOSFET-ul pentru releul pompei fiindcă avea o cădere mare de tensiune în saturație (cam 4V), așa că am pus în loc un releu mic. Cred că și un BD307 făcea treaba, dar nu aveam acasă.
Am dat cu mult lac, fiindcă stă în mediu, nu în casă.
Iată montajul final-final, să zicem v1.3 (a fost final de vreo 7 ori)
Aici în teste reale extensive, cu electro-vane și un bec în loc de pompă. Partea bună e că transformatorul a intrat și el în cutie, sursa cealaltă nu intra.
Acum la partea mecanică…
Am săpat ca să îngrop cablul de comandă pentru electro-vane.
Before…
After…
Știu că era mai elegant să fie totul îngropat, dar am mers pe infrastructura existentă, că m-am săturat de săpat anul ăsta.
Aproape gata, cu cablurile trase în copex, lipite cu cositor și băgate în pământ.
Mai am o temere…
Dacă (din diverse motive) nu cuplează o electro-vană dar pornește pompa, atunci presiunea crește la valori alarmante și ceva crapă. Fie se arde pompa (grav), fie cedează racordurile (nu așa de grav). Stai să mă uit în cartea aia a lui Murphy, să văd care e mai probabilă.
Dar am luat un presostat pe care o să-l montez în serie cu pompa, grație cuplei rapide pe care mi-a dat-o Dănică (să trăiești 😉 ).
Sistemul a funcționat singur 2 zile, deci pot să mă relaxez.
Oricum, deja lucrez (în creier) la v2.0, cu microcontroller, că asta mi se pare prea complicată și unde sunt componente multe, pot apărea probleme multe.
Tot chinul a durat 3 săptămâni. Bine că am terminat înainte să vină toamna.
Te saluta cu respect,nea Sandu !
Sunt bucuros de realizarile in care performezi, tine-o tot asa.